Asa o casuta am avut si eu cand eram mica. Bine, nu doar eu, eram o tarla de copii pe ultia, eu fiind cea mai mica, si am descoperit in padure, in varful unei rape abrupte, cam la vreun kilometru distanta de ultimele case din sat, o astfel de casuta, doar ca si mai darapanata. Acoperita si ferita de ochi curiosi de crengile copacilor, ploua in ea, soba scotea un fum infernal, miroaseam a fan ud si afumat cand ieseam din ea, dar atunci nimic nu ne putea oprin din a fura de acasa oale, tigai, oua, faina, dulceturi, ca sa facem cele mai bune clatite pe care le-am mancat.
Pentru ca nu am cum sa le uit niciodata.
Poza este luata de pa pagina de facebook a organizatiei Descopera Romania.
In casuta cu povesti
10
iul.
Ce peisaj, avem o tara minunata
Buna @Mioara, bine ai venit pe blog. Asa este, avem o tara minunata.
Ce frumos, acolo vreau sa ma mut la batranete 🙂
@Dana, iti multumesc de vizita :). Si eu tot asta planuiesc.