Un loc minunat, Green Tea

Uneori tind sa ma aliez si eu cu cei care spun ca Bucurestiul este un oras ingrozitor. Si in mare parte, cam au dreptate. Insa mai gasesti lucruri frumoase, locuri deosebite. Trebuie doar sa ai rabdare sa le cauti, ochi sa le vezi si suflet sa le simti.
Unul dintre ele este Green Tea, despre care auzisem demult, insa nu ajunsesem din lene, din nehotarare, pentru ca nu am avut zvacul ala de a iesi din comoditate si de pe linia zilnica. Uneori ceea ce te impiedica sa incerci lucrui noi este anturajul. Imi iubesc prietenii, dar uneori simt nevoia sa merg in unele locuri pentru care am nevoie de altii noi. Ceea ce nu este un lucru rau. Pentru ca o ceianarie asa de calda e un loc pe care sa-l imparti.
Am ajuns acolo datorita Oliviei.
Inca de cand am intrat pe strada cu un nume greu de pronuntat sau de retinut, am lasat in urma agitatia si am intrat in starea mea “naturala” de ameteala si visare. Am baut un ceai rece de iasomie, aroma pe care doar daca papilele mele gustative ar vorbi ar putea sa o descrie asa cum merita, la umbra unui copac, intr-o gradina cu trandafiri cataratori, gura-leului, albastrele si alte asemenea minunatii. Cu muzica veche in surdina, fara trafic asurzitor, oameni zambitori si linistiti.
Am citit si pareri negative sau chiar rautacioase, dar se refera la intamplari singulare si nu la locatie, produse sau atmosfera, ci la servicii. Fiecare cu intamplarea lui, sper sa nu mi se intample ceva care sa ma indeparteze de acest loc care ma face sa calatoresc intr-o alta lume, plina de liniste, lumina si arome pentru suflet.